Category Archives: F

Prospecte Medicamente ”F”

Prospect FUROSEMID 1%

* Cod ATC: C03CA. SULFONAMIDE
* Producator: Sicomed

Compozitie
O fiola contine Furosemid: 0,02 g/2 ml.

Forma de prezentare
Cutii a 5 fiole de 2 ml; cutii a 100 fiole de 2 ml.

Indicatii
Edeme cardiace, hepatice, renale, gravidice, trombotice locale, edeme cerebrale. Hipertensiune arteriala (in hipertensiunea marcata se asociaza cu medicatia hipotensoare). Intoxicatia cu barbiturice (asociat cu perfuzia de substante alcalinizante, dupa asa-numita metoda scandinava). Hipercalcemie, diureza fortata in intoxicatii medicamentoase. Secretie neadecvata de hormon antidiuretic, de hormon paratiroidian; astm.

Contraindicatii
Glomerulonefrita acuta, insuficienta renala acuta cu anurie, hipovolemie, alcaloza, hipokaliemie, asocierea cu curarizante, intoxicatia cu digitalice, ciroza hepatica decompensata, coma hepatica. Prudenta in porfirie, insuficienta cardiaca grava, diabet, guta, obstructia cailor urinare, hipertrofia de prostata, hipoparatiroidism, insuficienta renala acuta prin intoxicatii cu medicamente hepato sau nefrotoxice. In perioada precoce a sarcinii Furosemid se va administra numai daca exista indicatii stricte (exista putine dovezi ca Furosemidul ar influenta evolutia toxemiei gravidice); se administreaza cu prudenta la nou-nascuti, in special la cei cu icter (timp de injumatatire crescute de la 4-5 ore la 46 ore). Prudenta la asocierea cu: antiepileptice, cloralhidrat, alte diuretice (tiazidice), litiu, antiinflamatoare nesteroidiene, probenecid, fumat, teofilina, warfarina.

Posologie si mod de administrare
Administrarea parenterala a Furosemidului (i.v. sau i.m.) este indicata ori de cate ori se impune lichidarea rapida a unei retentii hidrice, de asemenea cand resorbtia intestinala este perturbata sau cand exista diferite piedici in calea administrarii per os a diureticului. Dozele uzuale sunt de 20-40 mg/zi, in pediatrie de 1 pana la 6 mg/kg corp. Dozele variaza de la caz la caz intre 0,020 g (1 fiola) si 0,400-0,600 g (20 fiole) cu o viteza de administrare i.v. de maximum 4 mg/min. In cazuri de nefroza sau insuficienta renala cronica se utilizeaza doze mai mari de Furosemid (160 mg). Sindrom hemolitic-uremic: 2,5-4 mg/kg corp la fiecare 3-4 ore. Insuficienta cardiaca congestiva: perfuzii intravenoase continue cu doze mari (pana la 8 g/zi); este favorabila asocierea cu captropil (dar cu prudenta). Hipertensiune arteriala, edem pulmonar acut, in care administrarea intravenoasa a Furosemidului este imperativa, doza initiala este de 0,040 g (2 fiole) care poate fi repetata la nevoie dupa 20 minute. In edemul cerebral se injecteaza i.v. cate 0,020-0,040 g (1-2 fiole) de 3 ori pe zi. O actiune diuretica echivalenta se poate realiza si prin perfuzarea venoasa a unor doze egale, preparatul fiind diluat in prealabil in solutie de Ringer glucozata. Sindrom ascitic cirotic: in asociere cu spironolactona, 20-40 mg/zi. Tulburari respiratorii: astm – inhalatii de solutie de Furosemid pentru prevenirea astmului indus de exercitiu, are efecte similare cromoglicatului de sodiu. In intoxicatia cu barbiturice se injecteaza i.v. 0,040 g (2 fiole) de Furosemid in prima ora, perfuzandu-se concomitent 400 ml solutie de clorura de sodiu izotonica. Solutia injectabila de Furosemid poate fi administrata in amestec cu alte solutii alcaline, neutre sau slab acide cu capacitate de tamponare minima (solutie izotonica de clorura de sodiu, solutie Ringer, strofantina, glucoza). Nu se va injecta in amestec cu: solutii acide, in special cu cele avand o capacitate mare de tamponare (Vitamina C, Vitamina B1, Adrenalina, Noradrenalina, Pirolidinmetiltetraciclina, etc.). Sarurile bazelor organice sunt precipitate prin amestecarea cu Furosemid (de exemplu anestezicele locale, alcaloizii, narcoticele, antihistamicicele).

Reactii adverse
Rareori pot aparea fenomene de alergie cutanata sau leucotrombopenie, reversibile la sistarea tratamentului. Uneori pot avea loc modificari hemodinamice nefavorabile (hipotensiune ortostatica pana la colaps), diureza excesiva (la persoanele in varsta) cu deshidratare si spoliere de potasiu. Furosemid poate diminua efectul unor medicamente cum sunt catecolaminele sau dimpotriva poate intensifica efectul altora, de exemplu al antihipertensivelor (in special inhibitorilor enzimei de conversie), al tubocurarinei. Poate produce tulburari ale echilibrului hidro-electrolitic (hiponatremie, hipokaliemie, alcaloza metabolica hipocloremica), hiperlipemie, scade clearance-ul renal de Li, hiperuricemie, tulburari gastrointestinale, depresie medulara, favorizeaza trombozele, ischemie cerebrala la varstnici, tulburari de vedere, ameteli, cefalee, parestezii, disfunctii hepatice, rahitism, nefrita alergica interstitiala, hipoacuzie sau surditate pasagera. In cazuri de supradozare: hipoglicemie acuta.

Actiune farmacoterapeutica
Furosemid este un diuretic de ansa cu actiune diuretica si saluretica prompta, de intensitate mult mai mare decat alte diuretice (se instaleaza in decurs de cateva minute dupa injectare i.v. atat la omul sanatos cat si in retentiile hidrice) si cu o curba de actiune dependenta de doza. Dupa administrarea i.v., efectul apare in 5-15 min, este maxim in 15-30 min. si dureaza 2-3 ore. Actiunea Furosemidului are ca mecanism inhibitia reabsorbtiei ionului de sodiu la nivelul ramurii ascendente a ansei Henle si de asemenea la nivelul tubului distal. Intr-un prim timp are loc cresterea perfuziei renale si reducerea reabsorbtiei de apa si electroliti la nivelul nefronului proximal. Ulterior prin reducerea volumului extracelular se produce scaderea diurezei. Furosemidul produce cresterea eliminarii de K+, Ca2+ (efect calciuric), Mg2+, aciditate titrabila, amoniac (substratul alcalozei metabolice induse de diuretice). In cazurile de edem pulmonar acut creste capacitanta venoasa sistemica, scazand presiunea de umplere a ventriculului stang. Efectul diuretic maxim al Furosemidului se poate ridica pana la 2/3 din filtratul glomerular. Preparatul este activ chiar in prezenta unei filtrari glomerulare mult compromise fiind eficace si in numeroase cazuri refractare la alte diuretice. Furosemidul inhiba carboanhidraza, cand sunt folosite doze mari. Creste secretia renala de renina si prostaglandine (indometacinul blocheaza aceasta secretie contracarand si efectul saluretic).

Conditii de pastrare
La adapost de lumina.

Valabilitate
4 ani de la data fabricatiei.

Prospect FURORESE 250,40 injectabil si injectabil

* Cod ATC: C03CA. SULFONAMIDE
* Producator: Hexal Pharma

Substanta activa
Furosemid sare de sodiu.

Compozitie
Substanta activa: 1 fiola a 25 ml solutie perfuzabila contine 266,6 mg furosemid sare de sodiu, ce corespunde la 250 mg furosemid. Alte ingrediente: clorura de sodiu, monoxid de sodiu, apa “pro-injectione”.

Forma de prezentare
Ambalajul original contine 5 fiole sau 25 fiole solutie perfuzabila.

Contraindicatii
Furorese 250,40 inject si in jectabil nu poate fi utilizat in: insuficienta renala cu anurie (productie inexistenta de urina); insuficienta hepatica cu coma si precoma hepatica; deficit grav de potasiu (hipopotasemie grava); deficit grav de sodiu (hiponatriemie); volum plasmatic redus (hipovolemie); hipersensibilitate fata de furosemid sau sulfonamide: la pacienti cu functie renala normala sau redusa, cu valori ale filtrarii glomerulare peste 20 ml/minut.

Sarcina si alaptare
Furorese 250,40 si injectabil se utilizeaza in timpul sarcinii numai dupa o evaluare precisa beneficiu/risc. La mamele care alapteaza, la care este necesara terapia cu furosemid, trebuie avut in vedere ca furosemidul este excretat in laptele mamar si strica lactatia. In aceste cazuri este recomandat sa se intrerupa alaptarea.

Precautii
In timpul terapiei de lunga durata cu Furorese 250 trebuie dozati, la intervale regulate, electrolitii din ser (in special potasiu, sodiu si calciu), carbonatul acid, creatinina, ureea si acidul uric precum si glicemia. Pierderea in greutate datorita eliminarii masive de urina nu trebuie sa depaseasca 1 kg/zi, indiferent de cantitatea eliminata. La pacientii cu dereglari de mictiune (afectiuni prostatice) trebuie asigurat un flux liber de urina, deoarece o poliurie brusca poate duce la blocaj renal cu dilatarea vezicii urinare. In sindromul nefrotic, trebuie ales atent dozajul datorita pericolului aparitiei efectelor secundare exacerbate. Solutia injectabila nu se amesteca cu alte medicamente (cocktail) in aceiasiseringa. Trebuie avut grija ca pH-ul solutiei finale sa fie usor alcalin pana la neutru (valoarea pH sa nu fie mai mica de 7). Nu se utilizeaza solutiile acide deoarece poate aparea o precipitare a substantei active. Solutia perfuzabila (de ex. solutie izotonica de clorura de sodiu) este utilizabila 24 h de la prepararea ei.

Participarea la traficul rutier sau utilizarea masinii
Acest medicament poate modifica modul de reactie in traficul rutier si la utilizarea de masini chiar atunci cand se administreaza conform indicatiilor. Acest efect se accentueaza cand este asociat cu alcoolul.

Interactiuni cu alte medicamente
Aminoglicozide, Cloramfenicol, Cisplatin: poate creste ototoxicitatea prin administrarea concomitenta cu furosemid. Deficientele de auz pot deveni ireversibile. Trebuie evitata asocierea acestor produse. Amine hipertensive (cum ar fi epinefrina si noreprinefina): administrate concomitent cu furosemidul micsoreaza efectul acestuia din urma. Antibiotice nefrotoxice (ex. aminoglicozide, cefalosporine, polimixine): creste efectul toxic al acestora prin asocierea cu furosemid. Antidiabetice: prin administrarea concomitenta cu furosemid se diminueaza efectul acestora. Antiinflamatoare nesteroidiene (ex. indometacina): diminueaza activitatea furosemidului. La pacientii care, sub tratament cu furosemid, dezvolta o hipovolemie, administrarea concomitenta de indometacin poate declansa o insuficienta renala acuta. Medicamente hipotensoare: Este posibila o potentare a actiunii. In special, in cazul asocierii cu inhibitori ai enzimei de conversie (ACE), s-a observat o scadere drastica a tensiunii arteriale pana la stare de soc. Carbenoxolon: Pierderi masive de potasiu. Cisplatin: Asocierea cu furosemid se va face numai in cazul unui bilant pozitiv al echilibrului hidric, altfel se poate agrava nefrotoxicitatea acestuia. Glucocorticoizi: Pierderi masive de potasiu. Glicozizi cardiotonici: apare o sensibilitate a muschiului cardiac (miocardului) datorita dezvoltarii hipopotasemiei si/sau hipomagneziemiei in cursul terapiei. Laxative: pierderi masive ale potasiului. Litiu: eliminare intarziata al litiului ca urmare a potentarii efectului cardio- si neurotoxic a litiului. Relaxanti musculari de tip curara: actiune potentata prin asociere cu furosemid. Fenitoin: diminueaza actiunea furosemidului. Probenicid: diminueaza actiunea furosemidului. Salicilati: (in doze mari): se mareste toxicitatea in cazul asocierii cu furosemid. Teofilina: potenteaza efectul furosemidului. Va rugam sa luati in considerare aceste recomandari, chiar in cazul in care vi s-au administrat aceste medicamente cu putin timp inainte.

Mod de administrare, si dozare
Daca medicul d-voastra nu va indicat modul de administrare, va recomandam urmatoarele doze pentru Furorese 250. Dozajul trebuie facut individual, in functie de efectul terapeutic. Daca nu exista alta indicatie, pentru adulti se recomanda urmatoarele doze: In oligurie: Pentru marirea diurezei, cu un control riguros si permanent al starii de hidratare si a electrolitilor din ser, se poate utiliza pana la 1000 mg furosemid. Prin teste repetate de eliminare se stabileste daca o noua doza de furosemid va conduce la cresterea diurezei. In edeme datorate afectiunilor renale: doza initiala de 2-4 ml, Furorese 250 (corespunzator a 20-40 mg, furosemid),40 injectabil (corespunzator a 20-40 mg furosemid)si injectabil(corespunzator a 20-40 mg furosemid),. In edeme deosebit de grave (greu de rezolvat), diureza se poate produce abia dupa administrarea a 20 ml (corespunzatoare a 200 mg forosemid) i.v. In sindromul nefrotic trebuie facut un dozaj atent datorita posibilitatii aparitiei efectelor adverse multiple. Dozare la sugari si copii sub 15 ani: Daca nu este altfel indicat utilizarea Furorese 250,40 injectabil si injectabil se va face numai in cazuri exceptionale sau situatii critice la sugari si copii sub 15 ani. Doza medie zilnica este de 0,5 mg furosemid/kg corp, administrat i.v. In cazuri exceptionale se poate ajunge pana la 2mg/kg corp.

Supradozare
Cand exista banuiala ca s-a supradozat furosemidul, se va anunta imediat medicul. Simptome: tabloul clinic al supradozarii acute sau cronice este dependent de deficitul de apa – electroliti. Supradozarea poate duce la hipotensiune, dereglari de circulatie, dereglari ortostatice, deficit de electroliti (hipopotasemie, hiposodemie, hipocloremie) sau poate duce chiar la alcaloza. In cazul unei pierderi masive de lichide se poate ajunge la deshidratare, datorita diminuarii masei circulante, colaps si hemoconcentrare cu aparitia de tromboza. Cand pierderea de lichide si electroliti este rapida pot aparea tablouri delirante. Rar apare soc anafilactic (simptome: transpiratie, voma, cianoza, hipotensiune brusca, stari de lesin pana la coma). Terapia intoxicatiilor: in cazul supradozarii sau cand apar semne ale scaderii masei circulante sanguine (hipotensiune, dereglari ortostatice) trebuie intrerupt imediat tratamentul. Daca timpul scurs de la administrarea orala este scurt, se recomanda masuri primare de eliminare a toxicului (voma indusa, spalaturi stomacale) si masuri de reducere a adsorbtiei (carbune medicinal). In cazuri grave trebuie supravegheati parametrii vitali si efectuat controlul repetat al: continutului in apa si electroliti (homeostazia ionica), echilibrului acidobazic (homeostazia acido-bazica), glicemiei, sumarului de urina, parametri ai caror devieri trebuie corectate. La pacientii cu dereglari de mictiune (de ex. adenom de prostata) trebuie avut grija a se realiza un flux normal al urinei, deoarece o poliurie brusca poate conduce la un blocaj renal cu dilatarea vezicii urinare. Terapie in hipovolemie: substitutie de volum. Terapie in hipopotasemie: substitutie de potasiu. Terapie in colaps circulatoriu: asezare pentru pozitie de soc, terapie de soc daca este necesar.

Reactii adverse
Reactii alergice: Ocazional pot aparea reactii alergice. Acestea se pot manifesta ca stari febrile, reactii cutanate (de ex. exanteme, purpura, eritem multiform, dermatita exfoliativa, fotosensibilitate), inflamatii ale vaselor (vasculita), infectii renale (nefrita interstitiala), micsorarea numarului de trombocite (trombopenie), micsorarea numarului de leucocite (leucopenie), anemie prin distrugerea globulelor rosii (anemie hemolitica), mai rar deficit de formare medulara a globulelor rosii (anemie aplastica) sau prin diminuare avansata a numarului de leucocite cu tendinta spre infectii si simptome generale grave (agranulocitoza). Aparitia socului anafilactic este rara si nu s-a semnalat decatt dupa administrare i.v. Sange, coagularea sangelui: Diureza excesiva poate duce la o deshidratare ca urmare a micsorarii volumului de masa sanguina circulanta, cu colaps circular si hemoconcentrare. Ca efect al hemoconcentrarii, in special la persoanele in varsta, pot aparea tromboze. Continutul in electroliti: Deseori, ca urmare a eliminarii masive de apa si electroliti, apar dereglari in continutul hidric si de electroliti. De aceea se recomanda dozarea periodica a electrolitilor in ser (in special potasiu, sodiu, calciu). Datorita pierderilor crescute de sodiu pe cale renala, terapia cu furosemid poate determina – in special la pacientii cu regim hiposalin (clorura de sodiu) – o carenta a sodiului (hiposodemie) cu simptomele respective. Simptomele cele mai frecvent observate in carentele de sodiu se manifesta prin apatie, spasme musculare la nivelul gambelor, inapetenta, oboseala, somnolenta, stari de voma si confuzie. Un nivel scazut al potasiului (hipopotasemie) poate aparea ca rezultat al eliminarii masive de potasiu pe cale renala, in special la bolnavii cu restrictii la administrarea de potasiu si/sau pierderi extrarenale de potasiu (cum ar fi voma sau diaree cronica). Nivelul scazut al potasiului se manifesta frecvent prin urmatoarele simptome: neuromusculare (oboseala musculara, parestezii, paralizii), intestinale (voma, constipatie, acumulare intensa de gaze in tractul gastro-intestinal, meteorism), renale (excretie marita de urina – coliurie), cardiace (tulburari de foremare a impulsului si conductibilitatii lui), sete exagerata cu tendinta spre consum mare de lichide (polidipsie). Pierderile foarte mari de potasiu pot conduce la paralizie intestinala (ileus paralytic), sau la pierderea cunostintei pana la coma. Pierderea renala marita de calciu poate conduce la un insuficient nivel al calciului (hipocalcemie). In cazuri rare, aceasta poate determina o iritabilitate neuromusculara excesiva (tetanie). In eliminarile renale accentuate de magneziu, au fost observate in cazuri rare, tetanii sau tulburari de ritm cardiac, ca rezultat al unui nivel scazut de magneziu (hipomagneziemie). Sistemul circulator: In cazul excretiei excesive de urina (diureza), pot aparea tulburari circulatorii care se manifesta prin urmatoarele simptome: cefalee, ameteli, tulburari de vedere, uscaciune a gurii si sete, hipotensiune, tulburari circulatorii cu scaderea tensiunii la schimbarea pozitiei (dereglari ortostatice). Tract gastrointestinal: dereglarile gastrointestinale (de ex. greata, voma, diaree) sunt mai rare. Izolat s-a semnalat aparitia de pancreatita acuta care este determinata de tratamentul indelungat cu furosemid (mai multe saptamani). Rinichi, tract urinar: La copii prematuri se poate dezvolta litiaza renala si/sau depunere de calciu in tesutul renal (nefrocalcinoza). La prematurii cu sindrom respirator, un tratament diuretic cu furosemid poate duce la marirea riscului unui Ductus arteriosus Botalli persistent. Simptomele unei insuficiente renale (de ex. hipertrofia de prostata, hidronefroza, stenoza de ureter) pot aparea sau se pot agrava. Urechi: In cazuri rare, datorita ototoxicitatii furosemidului, pot aparea dereglari reversibile ale auzului. Acest lucru este posibil datorita unei administrari prea rapide i.v., in special in cazul existentei unei insuficiente renale. Metabolism: Terapia cu furosemid este deseori insotita de o crestere a nivelului de acid uric in sange (hiperuricemie). Aceasta poate declansa crize de guta la pacientii cu predispozitie la aceasta boala. Situatii ce antreneaza o crestere a nivelului glucozei in sange (hiperglicemie apar frecvent in tratamentul cu furosemid. Aceasta poate determina o inrautatire a metabolismului glucozei la bolnavii diabetici (Diabetes melitus manifest). Uneori apar manifestari ale unui diabet inaparent (Diabetes melitus latent). In terapia cu furosemid pot aparea cresteri ale lipidelor (colesterol, trigliceride) in ser si se poate observa, de asemenea, o crestere temporara a substantelor urinodependente (creatinina, uree). Ca o consecinta a pierderilor de fluide si electroliti ce insotesc terapia cu furosemid, poate aparea o alcaloza metabolica, iar una deja existenta se poate inrautati. Daca observati aparitia de efecte adverse la tratamentul cu furosemid, va rugam sa informati doctorul pentru a putea hotara asupra gravitatii acestora si a masurilor terapeutice ce vor trebui luate. La primele manifestari ale unei hipersensibilitati, Furorese 250,40 injectabil si injectabil nu mai trebuie administrat.

Conditii de pastrare
Furorese 250″,40 injectabil,injesctabil se pastreaza la loc ferit de lumina. Valabilitate: Termenul de valabilitate este inscriptionat pe ambalaj. Va rugam nu folositi medicamentul dupa data de expirare.