Tag Archives: prospect FURORESE 250

Prospect FURORESE 250,40 injectabil si injectabil

* Cod ATC: C03CA. SULFONAMIDE
* Producator: Hexal Pharma

Substanta activa
Furosemid sare de sodiu.

Compozitie
Substanta activa: 1 fiola a 25 ml solutie perfuzabila contine 266,6 mg furosemid sare de sodiu, ce corespunde la 250 mg furosemid. Alte ingrediente: clorura de sodiu, monoxid de sodiu, apa “pro-injectione”.

Forma de prezentare
Ambalajul original contine 5 fiole sau 25 fiole solutie perfuzabila.

Contraindicatii
Furorese 250,40 inject si in jectabil nu poate fi utilizat in: insuficienta renala cu anurie (productie inexistenta de urina); insuficienta hepatica cu coma si precoma hepatica; deficit grav de potasiu (hipopotasemie grava); deficit grav de sodiu (hiponatriemie); volum plasmatic redus (hipovolemie); hipersensibilitate fata de furosemid sau sulfonamide: la pacienti cu functie renala normala sau redusa, cu valori ale filtrarii glomerulare peste 20 ml/minut.

Sarcina si alaptare
Furorese 250,40 si injectabil se utilizeaza in timpul sarcinii numai dupa o evaluare precisa beneficiu/risc. La mamele care alapteaza, la care este necesara terapia cu furosemid, trebuie avut in vedere ca furosemidul este excretat in laptele mamar si strica lactatia. In aceste cazuri este recomandat sa se intrerupa alaptarea.

Precautii
In timpul terapiei de lunga durata cu Furorese 250 trebuie dozati, la intervale regulate, electrolitii din ser (in special potasiu, sodiu si calciu), carbonatul acid, creatinina, ureea si acidul uric precum si glicemia. Pierderea in greutate datorita eliminarii masive de urina nu trebuie sa depaseasca 1 kg/zi, indiferent de cantitatea eliminata. La pacientii cu dereglari de mictiune (afectiuni prostatice) trebuie asigurat un flux liber de urina, deoarece o poliurie brusca poate duce la blocaj renal cu dilatarea vezicii urinare. In sindromul nefrotic, trebuie ales atent dozajul datorita pericolului aparitiei efectelor secundare exacerbate. Solutia injectabila nu se amesteca cu alte medicamente (cocktail) in aceiasiseringa. Trebuie avut grija ca pH-ul solutiei finale sa fie usor alcalin pana la neutru (valoarea pH sa nu fie mai mica de 7). Nu se utilizeaza solutiile acide deoarece poate aparea o precipitare a substantei active. Solutia perfuzabila (de ex. solutie izotonica de clorura de sodiu) este utilizabila 24 h de la prepararea ei.

Participarea la traficul rutier sau utilizarea masinii
Acest medicament poate modifica modul de reactie in traficul rutier si la utilizarea de masini chiar atunci cand se administreaza conform indicatiilor. Acest efect se accentueaza cand este asociat cu alcoolul.

Interactiuni cu alte medicamente
Aminoglicozide, Cloramfenicol, Cisplatin: poate creste ototoxicitatea prin administrarea concomitenta cu furosemid. Deficientele de auz pot deveni ireversibile. Trebuie evitata asocierea acestor produse. Amine hipertensive (cum ar fi epinefrina si noreprinefina): administrate concomitent cu furosemidul micsoreaza efectul acestuia din urma. Antibiotice nefrotoxice (ex. aminoglicozide, cefalosporine, polimixine): creste efectul toxic al acestora prin asocierea cu furosemid. Antidiabetice: prin administrarea concomitenta cu furosemid se diminueaza efectul acestora. Antiinflamatoare nesteroidiene (ex. indometacina): diminueaza activitatea furosemidului. La pacientii care, sub tratament cu furosemid, dezvolta o hipovolemie, administrarea concomitenta de indometacin poate declansa o insuficienta renala acuta. Medicamente hipotensoare: Este posibila o potentare a actiunii. In special, in cazul asocierii cu inhibitori ai enzimei de conversie (ACE), s-a observat o scadere drastica a tensiunii arteriale pana la stare de soc. Carbenoxolon: Pierderi masive de potasiu. Cisplatin: Asocierea cu furosemid se va face numai in cazul unui bilant pozitiv al echilibrului hidric, altfel se poate agrava nefrotoxicitatea acestuia. Glucocorticoizi: Pierderi masive de potasiu. Glicozizi cardiotonici: apare o sensibilitate a muschiului cardiac (miocardului) datorita dezvoltarii hipopotasemiei si/sau hipomagneziemiei in cursul terapiei. Laxative: pierderi masive ale potasiului. Litiu: eliminare intarziata al litiului ca urmare a potentarii efectului cardio- si neurotoxic a litiului. Relaxanti musculari de tip curara: actiune potentata prin asociere cu furosemid. Fenitoin: diminueaza actiunea furosemidului. Probenicid: diminueaza actiunea furosemidului. Salicilati: (in doze mari): se mareste toxicitatea in cazul asocierii cu furosemid. Teofilina: potenteaza efectul furosemidului. Va rugam sa luati in considerare aceste recomandari, chiar in cazul in care vi s-au administrat aceste medicamente cu putin timp inainte.

Mod de administrare, si dozare
Daca medicul d-voastra nu va indicat modul de administrare, va recomandam urmatoarele doze pentru Furorese 250. Dozajul trebuie facut individual, in functie de efectul terapeutic. Daca nu exista alta indicatie, pentru adulti se recomanda urmatoarele doze: In oligurie: Pentru marirea diurezei, cu un control riguros si permanent al starii de hidratare si a electrolitilor din ser, se poate utiliza pana la 1000 mg furosemid. Prin teste repetate de eliminare se stabileste daca o noua doza de furosemid va conduce la cresterea diurezei. In edeme datorate afectiunilor renale: doza initiala de 2-4 ml, Furorese 250 (corespunzator a 20-40 mg, furosemid),40 injectabil (corespunzator a 20-40 mg furosemid)si injectabil(corespunzator a 20-40 mg furosemid),. In edeme deosebit de grave (greu de rezolvat), diureza se poate produce abia dupa administrarea a 20 ml (corespunzatoare a 200 mg forosemid) i.v. In sindromul nefrotic trebuie facut un dozaj atent datorita posibilitatii aparitiei efectelor adverse multiple. Dozare la sugari si copii sub 15 ani: Daca nu este altfel indicat utilizarea Furorese 250,40 injectabil si injectabil se va face numai in cazuri exceptionale sau situatii critice la sugari si copii sub 15 ani. Doza medie zilnica este de 0,5 mg furosemid/kg corp, administrat i.v. In cazuri exceptionale se poate ajunge pana la 2mg/kg corp.

Supradozare
Cand exista banuiala ca s-a supradozat furosemidul, se va anunta imediat medicul. Simptome: tabloul clinic al supradozarii acute sau cronice este dependent de deficitul de apa – electroliti. Supradozarea poate duce la hipotensiune, dereglari de circulatie, dereglari ortostatice, deficit de electroliti (hipopotasemie, hiposodemie, hipocloremie) sau poate duce chiar la alcaloza. In cazul unei pierderi masive de lichide se poate ajunge la deshidratare, datorita diminuarii masei circulante, colaps si hemoconcentrare cu aparitia de tromboza. Cand pierderea de lichide si electroliti este rapida pot aparea tablouri delirante. Rar apare soc anafilactic (simptome: transpiratie, voma, cianoza, hipotensiune brusca, stari de lesin pana la coma). Terapia intoxicatiilor: in cazul supradozarii sau cand apar semne ale scaderii masei circulante sanguine (hipotensiune, dereglari ortostatice) trebuie intrerupt imediat tratamentul. Daca timpul scurs de la administrarea orala este scurt, se recomanda masuri primare de eliminare a toxicului (voma indusa, spalaturi stomacale) si masuri de reducere a adsorbtiei (carbune medicinal). In cazuri grave trebuie supravegheati parametrii vitali si efectuat controlul repetat al: continutului in apa si electroliti (homeostazia ionica), echilibrului acidobazic (homeostazia acido-bazica), glicemiei, sumarului de urina, parametri ai caror devieri trebuie corectate. La pacientii cu dereglari de mictiune (de ex. adenom de prostata) trebuie avut grija a se realiza un flux normal al urinei, deoarece o poliurie brusca poate conduce la un blocaj renal cu dilatarea vezicii urinare. Terapie in hipovolemie: substitutie de volum. Terapie in hipopotasemie: substitutie de potasiu. Terapie in colaps circulatoriu: asezare pentru pozitie de soc, terapie de soc daca este necesar.

Reactii adverse
Reactii alergice: Ocazional pot aparea reactii alergice. Acestea se pot manifesta ca stari febrile, reactii cutanate (de ex. exanteme, purpura, eritem multiform, dermatita exfoliativa, fotosensibilitate), inflamatii ale vaselor (vasculita), infectii renale (nefrita interstitiala), micsorarea numarului de trombocite (trombopenie), micsorarea numarului de leucocite (leucopenie), anemie prin distrugerea globulelor rosii (anemie hemolitica), mai rar deficit de formare medulara a globulelor rosii (anemie aplastica) sau prin diminuare avansata a numarului de leucocite cu tendinta spre infectii si simptome generale grave (agranulocitoza). Aparitia socului anafilactic este rara si nu s-a semnalat decatt dupa administrare i.v. Sange, coagularea sangelui: Diureza excesiva poate duce la o deshidratare ca urmare a micsorarii volumului de masa sanguina circulanta, cu colaps circular si hemoconcentrare. Ca efect al hemoconcentrarii, in special la persoanele in varsta, pot aparea tromboze. Continutul in electroliti: Deseori, ca urmare a eliminarii masive de apa si electroliti, apar dereglari in continutul hidric si de electroliti. De aceea se recomanda dozarea periodica a electrolitilor in ser (in special potasiu, sodiu, calciu). Datorita pierderilor crescute de sodiu pe cale renala, terapia cu furosemid poate determina – in special la pacientii cu regim hiposalin (clorura de sodiu) – o carenta a sodiului (hiposodemie) cu simptomele respective. Simptomele cele mai frecvent observate in carentele de sodiu se manifesta prin apatie, spasme musculare la nivelul gambelor, inapetenta, oboseala, somnolenta, stari de voma si confuzie. Un nivel scazut al potasiului (hipopotasemie) poate aparea ca rezultat al eliminarii masive de potasiu pe cale renala, in special la bolnavii cu restrictii la administrarea de potasiu si/sau pierderi extrarenale de potasiu (cum ar fi voma sau diaree cronica). Nivelul scazut al potasiului se manifesta frecvent prin urmatoarele simptome: neuromusculare (oboseala musculara, parestezii, paralizii), intestinale (voma, constipatie, acumulare intensa de gaze in tractul gastro-intestinal, meteorism), renale (excretie marita de urina – coliurie), cardiace (tulburari de foremare a impulsului si conductibilitatii lui), sete exagerata cu tendinta spre consum mare de lichide (polidipsie). Pierderile foarte mari de potasiu pot conduce la paralizie intestinala (ileus paralytic), sau la pierderea cunostintei pana la coma. Pierderea renala marita de calciu poate conduce la un insuficient nivel al calciului (hipocalcemie). In cazuri rare, aceasta poate determina o iritabilitate neuromusculara excesiva (tetanie). In eliminarile renale accentuate de magneziu, au fost observate in cazuri rare, tetanii sau tulburari de ritm cardiac, ca rezultat al unui nivel scazut de magneziu (hipomagneziemie). Sistemul circulator: In cazul excretiei excesive de urina (diureza), pot aparea tulburari circulatorii care se manifesta prin urmatoarele simptome: cefalee, ameteli, tulburari de vedere, uscaciune a gurii si sete, hipotensiune, tulburari circulatorii cu scaderea tensiunii la schimbarea pozitiei (dereglari ortostatice). Tract gastrointestinal: dereglarile gastrointestinale (de ex. greata, voma, diaree) sunt mai rare. Izolat s-a semnalat aparitia de pancreatita acuta care este determinata de tratamentul indelungat cu furosemid (mai multe saptamani). Rinichi, tract urinar: La copii prematuri se poate dezvolta litiaza renala si/sau depunere de calciu in tesutul renal (nefrocalcinoza). La prematurii cu sindrom respirator, un tratament diuretic cu furosemid poate duce la marirea riscului unui Ductus arteriosus Botalli persistent. Simptomele unei insuficiente renale (de ex. hipertrofia de prostata, hidronefroza, stenoza de ureter) pot aparea sau se pot agrava. Urechi: In cazuri rare, datorita ototoxicitatii furosemidului, pot aparea dereglari reversibile ale auzului. Acest lucru este posibil datorita unei administrari prea rapide i.v., in special in cazul existentei unei insuficiente renale. Metabolism: Terapia cu furosemid este deseori insotita de o crestere a nivelului de acid uric in sange (hiperuricemie). Aceasta poate declansa crize de guta la pacientii cu predispozitie la aceasta boala. Situatii ce antreneaza o crestere a nivelului glucozei in sange (hiperglicemie apar frecvent in tratamentul cu furosemid. Aceasta poate determina o inrautatire a metabolismului glucozei la bolnavii diabetici (Diabetes melitus manifest). Uneori apar manifestari ale unui diabet inaparent (Diabetes melitus latent). In terapia cu furosemid pot aparea cresteri ale lipidelor (colesterol, trigliceride) in ser si se poate observa, de asemenea, o crestere temporara a substantelor urinodependente (creatinina, uree). Ca o consecinta a pierderilor de fluide si electroliti ce insotesc terapia cu furosemid, poate aparea o alcaloza metabolica, iar una deja existenta se poate inrautati. Daca observati aparitia de efecte adverse la tratamentul cu furosemid, va rugam sa informati doctorul pentru a putea hotara asupra gravitatii acestora si a masurilor terapeutice ce vor trebui luate. La primele manifestari ale unei hipersensibilitati, Furorese 250,40 injectabil si injectabil nu mai trebuie administrat.

Conditii de pastrare
Furorese 250″,40 injectabil,injesctabil se pastreaza la loc ferit de lumina. Valabilitate: Termenul de valabilitate este inscriptionat pe ambalaj. Va rugam nu folositi medicamentul dupa data de expirare.